Ştiţi că atunci când ceva mă deranjează, vă povestesc şi vouă ca să pot afla în felul acesta şi de la voi câteva păreri.
Astăzi vă prezint povestea a 2 tineri oneşteni (adică locuiesc în oraşul Oneşti). Numele lor nu are rost să le fac publice, aşa că în loc de numele ei voi spune EA, iar în loc de numele lui voi spune EL. Cele 2 persoane implicate se vor recunoaşte foarte uşor, pe parcurs ce citesc povestea.
Totul începe pe HI5. Era o zi plictisitoare, zi în care EL (18 ani) a dat de profilul EI de "haicinci". I s-a părut interesantă aşa că a adăugat-o la prieteni. Pe urmă a văzut că EA avea trecut la About Me id-ul de messenger şi că este prietenă cu o fată pe care o cunoaşte şi el. Aşa că, înainte să îi dea ADD pe mess, a întrebat-o pe acea fată, ce fel de persoană este EA şi ce crede despre EA. Din toate cele spuse de acea fată, a ajuns la concluzia că trebuie să o cunoască mai îndeaproape, aşa că i-a dat ADD pe mess. Din ziua de 30 septembrie 2009 au început să vorbească zilnic pe mess, EL fiind stabilit în Italia, iar EA în România. Pe zi ce trecea, rămânea tot mai uimit de gândirea EI matură (în ciuda vârstei de 17 ani), îi plăcea foarte mult cum gândeşte, iar pe zi ce trecea spera şi mai mult că o va cunoşte faţă în faţă cât mai curând posibil.
Au vorbit cam 2 luni pe mess, timp în care EL s-a tot rugat de părinţi să îl lase să vină în vacanţa de iarnă acasă, în România. Ţin minte că îmi zicea atunci că s-a şi certat cu părinţii în repetate rânduri pe tema veniri în ţară. Dar iată că, timpul a trecut, vacanţa de iarnă a venit, şi o dată cu ea a venit şi el în ţară. Era atât de entuziasmat că o va vedea pe EA. Şi da. A văzut-o. A venit la mine, a vorbit cu EA pe mess, au stabilit o oră de întâlnire, s-au întâlnit, au vorbit, şi a început să o placă şi mai tare. Era foarte bucuros că e exact aşa cum o ştia de pe mess. Nu era deloc schimbată, dovadă că nu se dădea drept alta pe mess. Au ieşit în oraş azi, au ieşit mâine şi între ei parcă începuse să se înfiripe ceva. Cu toate acestea, EL a zis că nu e bine să-i spună din prima zi ce simte pentru ea. A preferat să mai aştepte, ca să fie sigur de sentimente. Au trecut câteva zile, timp în care EL tot a încercat să se gândească la "un loc romantic" (zice el) unde să "îşi exprime sentimentele". N-a fost să fie. S-a întâmplat să îi spună, pe o bancă, în parc, moment în care ea a rămas fără cuvinte. Nu ştia ce să mai zică. În schimb EL, gândindu-se că poate e prea devreme pentru EA, a decis să mai aştepte răspunsul EI pentru că, zice el, "ştiam că meriţi orice lucru, ştiam că eşti o fată cu care rar te întâlneşti în viaţă". Şi a aşteptat, şi a aşteptat. În mintea lui era dezastru. Se gândea tot timpul la ea. Cum se simte, ce mai face, când vor ieşi din nou împreună. Ştiu că tot timpul îmi vorbea despre EA. I-am zis să o lase mai moale, dar NU. M-am şi certat cu el pe tema asta, că cică: "eu nu ştiu ce simte EL pentru EA". Însă, cică pentru EA a venit o perioadă în care se simţea foarte rău, o perioadă în care nu putea ieşi deloc din casă (Oare?) şi din acest motiv nu se putea vedea. EL suferea ca prostu şi aştepta tot ca prostu un răspuns din partea ei. Fie el Pozitiv sau Negativ. Şi tot aşteptând, timpul lui de stat în ţară se tot scurta. În loc de răspunsuri concrete, primea răspunsuri gen: "mi-e rău", "ies cu fetele", "sunt confuza", "nu ştiu ce să zic", "nu ştiu ce simt", "trebuie să mai treacă timpul", "nu sunt sigură pe sentimente" ş.a.m.d. Şi a preferat să îl ţină aşa până în ultima zi a lui de stat în ţară. Răspunsul final? "Eu aş fi cu tine pentru că eşti un băiat cum rar am mai vazut, şi ştiu peste ce dau cu piciorul. Dar nu pot fi cu tine din cauza distanţei". Ei, răspunsul ăsta m-a scos din pepeni. Nu înţeleg de ce l-a ţinut "conectat la 220 volţi" până în ultima zi. De ce nu a putut să îi spună de la început asta? Sau poate i-a spus dar nu a vrut el să se obişnuiască cu ideea? E posibil şi asta. Pe urmă, a mai venit un răspuns: "Îmi place de tine, dar te văd ca pe un simplu amic" După răspunsul primit, bineînţeles că s-a simţit super naşpa (şi eu m-aş fi simţit la fel) dar, încet încet, a început să îşi facă speranţe pentru următoarea lui venire în ţară (adică undeva în luna Iunie a acestui an). I-a spus asta, pe mess, dar EA bineînţeles că a pus iar problema kilometrilor (2000 la număr). Trist! Nu se face aşa!
Părerea mea?
Părerea mea este că ei nu îi place de el, sau dacă îi place, nu vrea să fie cu el şi bagă tot felul de motive. Eu personal, aş aprecia mult mai mult sinceritatea. Adică, zi-mi frate că nu poate fi o relaţie între noi doi. Dar nu-mi zi că ţi-ar plăcea să fim împreună însă cei 2000 de km sunt de vină. Fiindcă n-are nici o relevanţă. Plus că, nu mă ţine să "sufăr ca porcu` pe gheaţă" [ce-mi place expresia asta :)) ]. Zi-mi exact ce simţi! Nu mă lua cu ocolişuri şi nu mă pune să aştept atâta timp degeaba.
Asta e părerea mea. Părerea vostră care e?
Daţi-le sfaturi vă rog, lăsând comentarii la acest articol.
Garantez 100% că vor ţine cont de ele.
Rog persoanele implicate să nu se supere pe mine, pentru că nu au de ce. Decât să se supere, mai bine ar ţine cont de ce am zis.
________________________________________________________________
