.
De ce asemenea titlu unui articol care se vrea a fi serios? Păi. De ceva vreme, oricine mă vede crede că sunt un copil de
17 ani. Dacă mă întreabă cineva câţi ani am, iar eu îl/o pun să ghicească, răspunsul e
"17, maxim 18 ani". Nu mă supără deloc această confuzie, ba dimpotrivă mă bucur că par mai tânăr. Numai că, în ultima vreme, se cam ia lumea de mine întrebându-mă de ce chiulesc de la şcoala. Uitaţi. De exemplu, ieri dimineaţa când eram la partid şi aşteptam să mi se spună unde să merg să lipesc afişe pentru campania electorala, o doamnă din partid m-a întrebat
Auzi? Dar cum de nu eşti la şcoală? Ai scutire?Un alt exemplu, mi s-a întâmplat chiar azi. Am mers la frizerie să mă tund, iar la un moment dat mă întreabă doamna care mă tundea
Ce e cu zgârietura de pe cap?. Nu am vrut să o mint, aşa că i-am spus că la muncă am dat cu capul de un perete care era prea jos deasupra scărilor. La care dânsa, cu uimire în privire, mâ întreabă:
Munceşti deja? Unde angajează minori?Şi culmea e, că în momentul în care le spun că am
20 de ani, nu le vine să creadă. De ce? Cică aşa par. Nu-i rău. Şi vreau să spun că au fost nenumărate cazuri, acestea 2 fiind cele mai recente.
Acum vă întreb pe voi. Să presupunem că nu ştiţi câţi ani am. Uitaţi-vă în cele 2 poze de mai jos şi spuneţi-mi:
CÂŢI ANI MI-AŢI DA?P.S.: Culmea culmilor. Tot ieri, în aceeaşi zi în care am fost
trimis la şcoala de către doamna de la partid, am fost întrebat de mama unui prieten, dacă eu sunt Stănescu. I-am spus că da, la care m-a întrebat promt:
Care din ei? Am rămas blocat. Cum adică,
care din ei?, întreb eu (scuzaţi cacofonia). La care mă întreabă:
Eşti Ciprian?. I-am spus că da, şi am întrebat-o cum de nu mă mai cunoaşte. Cică:
Nu ştiu. Pari schimbat. Pari mai matur. Acuma, pe bune oameni buni. Ba mă faceţi prea mic, ba prea mare.
HOTĂRÂŢI-VĂ!!!