Eu și mașina mea
La vârsta de 18 ani le-am spus părinților mei că vreau să imi iau permisul de conducere. Zis și făcut. Am început să invăț pentru propriuzisul test. Ai mei îmi promiseseră că dacă "voi lua" din prima îmi vor cumpara o mașină noua. Așa ca nu mai era timp de pierdut trebuia sa invăț. Am început prin a face teste(mare greșeală pentru că nu știam aboslut nici o regulă de circulație și mă tot încurcam). Eu neștiind nimic despre mașini m-am dus la prima mea ora de conducere. Am avut norocul să am un instructor foarte calm si foarte înțelegator. A început prin a îmi explica bordul mașinii, apoi a ridicat capota și a spus ca acum o sa vedem cum arată un motor și ce ar trebui să știu eu despre el. Bun mi-a arătat care este joja de ulei , care este vasul de expansiune, care este radiatorul, in general niste chestii uzuale care ar fi putut să mă ajute in viitorul apropiat. După aceea instructorul meu s-a urcat la volan și a facut un traseu, după care m-a întrebat: "Ai vazut ce am facut eu? Acum este rândul tău". Un pic emoționat m-am urcat la volan si am pornit. Acum nu pot sa zic că am fost perfect din prima , el m-a ajutat cu ambreiajul ca nu prea știam cum sta treaba. Ehe dupa orele de conducere, urmau orele de legislație. Acolo unde știam eu că nu mă prea descurc. Încercam sa fiu cât mai atent să nu cumva să scap ceva , am avut în minte tot timpul promisiunea părinților mei. După toate orele acelea de conducere respectiv legislație, a venit si ziua examenului. Am intrat in sala de examinare , acolo am inceput să mă emoționez. Nu mai aveam stare. Mă gândeam numai la ce învațasem pe traseu și in sala de legislație. Vine și rândul meu să mă așez in fața monitorului respectiv. Citeam fiecare întrebare cu atenție sa nu cumva să greșesc. Eram atât de concentrat la testul respectiv încat, nici nu mi-am dat seama ca deja am ajuns la ultima întrebare și că eu deja promovasem testul scris.La testul practic nu am mai avut nici un fel de emoție. Când am ajuns acasa părinții mei mi-au spus "Uita-te pe geam. Vezi noul Aygo din parcare? Este al tău." Primul lucru pe care l-am făcut , a fost să sar în brațele lor de fericire și sa le mulțumesc. Am coborat în parcare și am început să-mi studiez noua mașina. A doua zi am început să ma plimb cu ea , de acasa până la facultate, plecari la munte , la mare. A fost una din cele mai frumoase experiențe ale vieții mele cand am primit cadou acel Aygo. Am mai si avut niște probleme cu mașina , nu vă gândiți că a fost ceva grav, am ramas de vreo cateva ori fară benzină. Primul an cu mașina mea a fost exceptional.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014
Ai ramas fara benzina? Stii ce fel de pana se numeste ca e asta? Ma gandesc ca ai ramas din cauza lipsei banilor nu din neatentie....
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergere