In copilarie abia asteptam sa cresc, sa fiu independent, voiam sa fiu “mare”. Credeam ca daca esti “mare” totul este atat de usor si orice vis ti se indeplineste.
Am terminat un liceu bun, o facultate pe propriile puteri (m-am angajat pentru a putea merge la studii deoarece parintii nu aveau posibilitati) si urma jobul mult visat, o functie inalta, intr-o companie mare, prospera.
 |
| Sursa foto: gazeta-afacerilor.ro |
Doar ca socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa, pentru a fi cu adevarat important, pentru a fi cineva, este nevoie de mult mai mult, trebuie sa fi cel mai bun si sa ai putin noroc. Iar la partea cu norocul stau extrem de prost iar “cel mai bun” nici pe departe nu sunt. .
In definitiv speranta moare ultima, si candva, undeva sper sa “devin cineva”.
Stiu ca nimic nu cade din cer, o sa lupt pentru mine si o sa muncesc extrem de mult pentru a-mi indeplini visul. Trebuie sa fie bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postarea comentariilor pe acest blog presupune implicit acceptarea acestor termeni şi condiţii:
* Este interzis furtul nickname-urilor şi semnăturilor altor utilizatori.
* Sunt interzise comentariile care incită la acţiuni ilegale, precum şi cele care conţin ameninţări sau violează viaţa privată.
* Nu sunt permise mesajele cu tentă antisocială, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene şi injuriile.»
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor şi îsi asumă consecinţele în cazul unor acţiuni legale.
* Nu sunt acceptate mesajele cu nume Anonim. Daca nu esti utilizator înregistrat, poţi selecta "Nume/Adresa URL"
Autorul acestui blog îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care nu respectă regulile de mai sus.