Fără cap şi fără coadă

Când am scris despre "M-am hotărât să devin prost", cineva a zis ceva de cărţile lui Mihai Găinuşă. Curios de felul meu, am zis să încerc o cartea de-a lui. Aşa că m-am dus în prima librărie care mi-a venit în cale, şi am căutat... şi am căutat... şi în sfârşit am găsit... 3 cărţi... Am dat cu banul şi am cumpărat-o pe aceasta: "Fără cap şi fără coadă". Citesc pe spatele cărţii:
"Mihai Găinuşă scrie o cronică acidă a începutului de mileniu în România şi cheamă la rampă un mănunchi de personaje dezaxate şi ridicole. O face inventând situaţii bufe şi dialoguri reglate pe tonurile străzii. De la primarul chilipirgiu la vampa colagenată şi de la patronul lovit de misticism la preşedintele uzurpat de colegi, lumea în care trăim - şi care seamănă uneori frapant cu o menajerie - defilează prin faţa noastră în hainele ei obişnuite: vocabular buruienos, gesturi şmechere, complicităţi interminabile şi multă, foarte multă prostie.
Fără cap şi fără coadă poate fi considerat o panoramă a panaramelor, dar şi un manifest împotriva kitsch-ului care s-a mutat din tablouri în limbaj şi din vitrine în suflete. Totuşi, cine citeşte cârcoteala lui Găinuşă n-are timp să se amuze prea mult - din urmă vine în pas accelerat tristeţea. Căci e tot mai mult sulf şi tot mai puţin aer curat în borcanul de plastic în care trăim.
O comedie provocatoare, dar derutantă datorită simpaticelor deliruri cauzale de parcurs."
După ce am terminat de citit, am zis: "aha... bun" am pus-o în coş şi, zbbbrrrr, la casierie. Apoi m-am grăbit acasă, am aruncat papucii de la uşă, m-am azvârlit în pat şi m-am pus să citesc. Nu au trecut nici două minute că deja râdeam cu gura dincolo de urechi. Deja până la jumătatea cărţii mă durea burta de râs, iar la sfârşit aveam lacrimi de zicea mama că m-a bătut cineva..:))=))..
V-aş da ceva citate din carte, dar nu ştiu. Hai că vă dau doar unu ca să aveţi chef de citit apoi:
"Frati-miu mijlociu, Vasile, mă bate mai mult de oftică că trebuie să mă ducă să-mi pună copci la cap. Pe sormea , Lenuţa, o bat eu, după ce îmi dă în cap cu o tigaie exact când mă întorc cusut de la spital. Normal că sângerez din nou, mama mă bate că fac mizerie, iar Ilie, alt frati-miu, se îmbată şi-l bate pe Vasile, tot frati-miu.
Toată treaba asta durează maxim două săptămâni, că dacă ar fi şi fraţii ăilalţi ai mei, Nae şi Ion, cred că s-ar lasă şi cu cuţite. Noroc că ăştia-s în puşcarie după ce au furat o maşină, iar cealaltă soră a mea, nici nu ştiu cum o mai cheamă, a fugit de acasă şi e aurolacă. [...] Aia-i bucuria lu frati-miu Ilie, că se îmbată el un an. Deci viaţa mea se împarte scurt în An Ilie, An bătaie şi AN de AN Diaree!”
De unde porneşte faza cu bătaia şi faza cu diareea vă las să descoperiţi citind cartea. Eu o recomand dacă sunteţi supăraţi şi aveţi chef de ceva să vă înveselească. Lectură plăcută!!!