Gânduri

Am întrebat o prietenă, pe nume Paula, ce părere are despre acele persoane care în urmă cu 5 ani ascultau L.A., iar acum se dau în vânt după rock. Ce i-au făcut să îşi schimbe preferinţele? Şi am mai întrebat-o ce părere are ea despre curentul EMO? Vreţi să vedeţi ce a zis?

"Având în vedere că au trecut vreo 5 ani, oricine se schimbă. Asta e firea omului, să se schimbe. E bun că unii şi-au schimbat doar genul de muzică, culoarea preferată sau mâncarea, poate unii şi prietenii, dar cel mai aiurea e cu cei care s-au schimbat total. De la copiii dulci şi visători, mulţi au devenit acri şi indiferenţi. Asta e ceea ce e rău. Adică nu zice nimeni să nu fi indiferent şi acru, dar totuşi nu întotdeauna. Am citit zilele astea o chestie care sună cam aşa: "viitorul omenirii stă în cei care cred cu tărie în visele lor. Şi având în vedere că viaţa asta e plină de detoate, foarte puţini mai au vise.

Aşa zişii EMO-işti din ziua de azi, s-au format din cauza vieţii ăsteia de căcat. De fapt EMO e doar un fel de a spune. Curentul EMO este foarte foarte vechi, dar asta nu include neapărat să te sinucizi. Astea sunt chestii moderne, inventate de copii, adolescenti, adulţi, care nu sunt îndeajuns de puternici să treacă prin viaţă. Adică sunt atât de laşi, încât nu caută ajutor în altă parte şi preferă să se omoare.
Nu e adevărat ca dacă asculţi Tokyo Hotel eşti EMO-ist.

Şi dacă eşti EMO-ist, asta nu înseamnă că trebuie să te tai şi chestii de astea. Muzica EMO e chiar super tare. Sunt unele formaţii care îmi plac la nebunie şi chiar şi stilul vestimentar îl ador. Ceea ce nu îmi place e ceea în ce să transformat stilul EMO în ultimii 5 ani. Mie chiar îmi pare rău pentru unii care sunt catalogaţi/etichetaţi doar pentru că se îmbracă într-un anumit fel şi ascultă o anumită muzică. Îi opreşte lumea pe stradă şi le spune EMO-işti/sinucigaşi şi alte chestii de astea. Am fost martoră la o grămadă de chestii de astea şi cunoşteam anumite persoane aşa zise EMO, şi erau mult mai puternice decât eu şi tu la un loc. Din cauză că unii sunt nebuni, suferă toţi acum. Asta e. N-am nimic cu cei care îşi iau viaţa. Cine ştie prin ce au trecut, dar, toate fazele cu EMO sunt jalnice. Sincer. Ata ete. Sunt oameni şi oameni. Sincer poate în ochii altora şi eu sunt nebună sau diferită. Soarta. Asta e.

Am găsit o chestie într-un oracol: "Afară-i frig şi înnorat/ în sobă arde mama/ tata-i de lustră spânzurat/ iar eu mă tai cu lama". Asta înseamnă că eram EMO de mici? Pentru că astea sunt clar semne de EMO. Mai era una dar nu o găsesc acum. "

Am postat acest articol la categoria "Părerea mea", deoarece sunt total de acord cu ceea ce a spus Paula . Eu vreau doar să precizez că EMO-iştii din ziua de azi sunt doar nişte copii frustraţi, foarte emotivi de altfel, şi care dacă nu primesc bani de la părinţi din cine ştie ce motive, sau dacă îi mai ceartă părinţii câteodată aşa cum este normal, ei cred că viaţa lor nu mai are rost şi că toată lumea are ceva cu ei. În fine. Punct. Ajunge cât am vorbit pe acest subiect. Aştept şi păreri din partea voastră