Despre cartea "M-am hotărât să fiu prost" de Martin Page

"Să devii ceva mai prost poate fi o idee inteligentă. Să gândeşti mult este, în lumea de azi, un handicap ca oricare altul. Cel puţin aşa crede Antoine, un tânăr de 25 de ani, care suferă de boala gânditului şi se simte foarte bătrân. Drept urmare, îşi pune toată inteligenţa la bătaie ca să intre şi el în categoria reconfortantă a imbecililor fericiţi. Într-o acţiune alertă, plină de surprize, veţi afla câte neajunsuri aduce inteligenţa, la ce e bună prostia şi, mai ales, cum poţi s-o dobândeşti. Cartea oferă satisfacţii intelectuale atât oamenilor inteligenţi, cât şi fericiţilor cărora experimentul lui Antoine le-a reuşit deja."
Cam această ar fi descrierea cărţii : "M-am hotărât să devin prost” pe care o găseşti pe internet, la sfârşitul cărţii sau în alte reviste de profil.
Nu sunt un cititor înrăit şi din acest motiv nu pot să zic că voi ştii să prezint cartea foarte bine sau că vocabularul şi ideile mele de prezentare sunt bune dar la atât mă pot gândi în momentul de faţă.
Intrând în librărie, ca de fiecare dată când ajung pe lângă una, şi uitându-mă la ultimele cărţi apărute, m-a atras un titlu "M-am hotărât să devin prost” de Martin Page. Am luat-o de pe raft şi am citit descrierea. Părea faină cartea aşa că am folosit ultimii bani din cei pe care mi i-a dat bunica şi am cumpărat-o.
Acasă m-am aşezat în pat şi am început să citesc. Prima pagină mi s-a părut plictisitoare dar ajungând mai departe am găsit un fragment care mi-a plăcut mult: "Aş vrea să pot spune, la încheierea acestei aventuri, precum personajul Joker din Full Metal Jacket: "Sunt într-o lume de rahat, dar sunt viu şi nu mi-e teamă". Despre ce aventură este vorba am aflat citind mai departe, dar nu mai spun nimic că nu vreau să stric suspansul.
Apoi mult mai târziu am mai citit un fragmet care mi-a făcut plăcere: "În copilărie, ambiţia lui fusese să devină Bugs Bunny, iar mai târziu, când s-a mai copt, voise să fie Vasco da Gama. Dar consiliera de orientare şcolară i-a cerut să aleagă nişte studii care figurau în documentele ministerului." Aici m-am regăsit perfect, adică aproape perfect, n-am vrut să fiu Vasco da Gama am vrut Marco Pollo dar asta nu e important.
Cu cât citeam mai mult, cu atât mă îndrăgosteam mai mult de carte. Mi-a plăcut umorul cărţii, nu mă pricep prea bine dar pare a fi umor negru. Exemplu: "Dar nu, inteligenţa e de două ori rea: te face să suferi şi nimeni nu se gândeşte să o considere ca pe o boală."
Nu vă mai dau nici un exemplu, v-am dat deja trei exemple care cred eu că vă vor face să citiţi această carte. Pentru cei care stau în oraş cu mine şi nu o găsesc la bibliotecă sau nu şi-o cumpără sunt dispus să o împrumut, dar vreau să ajungă la mine cu toate foile.