Violenta domestica

Ce reprezinta violenta?
Ce pot face pentru combaterea ei?
Acestea sunt doua din intrebarile pe care mi le pun tot mai des.
Pot sa spun ca violenta pentru mine reprezinta un amestec de ura,furie si lasitate. Violenta reprezinta un lucru pe care o persoana il face voluntar atunci cand este “treaz” sau in stare de ebrietate. Persoanele violente nu fac altceva decat sa distruga vieti. Stiu insa ca nici un om nu are dreptul sa dea in alt om. Nimeni nu s-a nascut pentru a fi batut, maltratat si abuzat, dar zilnic se intampla asa ceva. Cea mai raspandita forma de violenta in tara noastra este violenta domestica. Aceasta face referire la violenta in familie care poate lua nastere din cauza neintelegerilor, geloziei sau alcoolului. Traim intr-o lume violenta si plina de ura. Peste tot vad numai violenta: la stiri, pe internet, in plina strada si chiar in familiile prietenilor mei. Vad povesti tragice in care sotii iubitoare si totodata vecine cu mine sunt maltratate zilnic iar prietenii mei sunt prinsi la mijloc intr-o poveste cu un final trist. In loc sa guste din bucuriile vietii, din anii de adolescenta, ei vad viata doar alb-negru.
In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca am trait intr-o familie iubitoare, ca nu simt frica, umilinta, atata tristete si gustul amar lasat dupa o bataie crunta. Si totusi…pe viitor,cine imi ofera siguranta ca nepotii, copiii, persoanele pe care le iubesc nu vor fi agresorii sau chiar victimele? Raspunsul este cu siguranta cel mai trist dar din pacate este cruda realitate si anume: NIMENI! Dar stiu ca pot face ceva in privinta asta, stiu ca pot ajuta alte personae, stiu ca la capatul tunelului este o lumina si se numeste SPERANTA.
Simt ca in lumea asta mare sunt persoane dispuse sa ajute, sa faca ceva pentru a ajuta persoanele maltratate, sa le scape de oamenii violenti. Stiu ca persoanele maltratate isi doresc sa scape, sa nu mai fie victime, dar frica e mai presus, le domina sentimentele si nu le lasa isi traiasca viata, sa guste din micile placeri ale vietii. Tot timpul parca ar fi inchisi intr-o cusca fara scapare. Tot ce indura ei n-ar trebui sa indure nimeni…tot ce simt ei n-ar trebui sa simta nimeni. Si e pacat sa vezi cum usor, usor se mai duce o zi, o luna, un an sau mai multi si tot asa in care probabil zilnic sunt batuti pana cand, intr-o zi psihicul si sufletul lor cedeaza, distruse de atata bataie si lacrimi amare.Incet, incet flacara din sufletul lor s-a stins, si au murit probabil traind in fiecare zi cu speranta ca ziua de “maine” va fi mai buna, ca vor fi slavati . Dar NU, ziua la care asteapta atat de mult nu vine singura, daca victimele nu fac nimic, nu isi gasesc puterea interioara de a trece peste frica si de a face ceva pentru a scapa. Noi nu putem face nimic. Dar pana la urma, daca stau sa ma gandesc bine…de unde atata putere? Dupa atatea abuzuri, de unde? Lor le ramane doar speranta, doar de ea se mai pot agata.
In momentul de fata, sentimentele mele sunt contradictorii…inteleg ca le este frica si ca se agata de speranta, dar ma tot gandesc dupa primele batai, inainte sa domine frica total, de ce nu au plecat? De ce chiar si dupa mai mult timp in care au indurat atatea umilinte, nu pleaca si nu fac ceva? Si chiar daca este frica ca vor fi prinsi din nou, nu merita sa incerce? Sa isi salveze viata? Sa fie liberi, fericiti, sa iubeasca si sa fie iubiti? Sau frica ii impiedica sa se gandeasca la “evadare”? Sunt intrebari pe care mi le pun, dar fiecare caz difera si e si faptul ca nu am simtit pe pielea mea ce simt ei, prin ce au trait…probabil daca as simti pentru o zi tot ce au trait ei as gandi altfel. Asta nu o sa aflu niciodata...sper.
Pentru a scapa de acest cerc vicios in care tot mai multe persoane intra, trebuie actionat de la bun inceput, de la prima palma. Daca a dat o data,ce il opreste sa dea si a doua oara? Sau a mia oara? Dar nu. Foarte multe persoane raman langa agresori si dupa fiecare bataie isi zic ca totul se va schimba, ca va fi ultima oara…dar din contra.
Parerea mea este aceea de a pleca cat mai aveti inca timp, sa plecati, sa uitati ca ati avut in viata voastra o persoana violenta.
Pentru a combate violenta, eu as propune sa se creeze cat mai multe adaposturi iar persoanele maltratate sa vina cu incredere si sa uite prin tot ce au trecut, sa inceapa o noua viata. As mai propune sa se creeze si mai multe legi prin care sa se interzica total violenta si daca se incalca legile, agresorii sa primeasca pedepse aspre si sa se infiinteze campanii anti-violenta ca lumea sa inteleaga cu adevarat cat de trista e viata pentru multe persoane si probabil multe se sinucid din cauza depresiilor cauzate de batai si umilinte, ca lumea sa inteleaga cu adevarat ca anumite persoane dupa atata lupta nu mai gasesc un motiv pentru care sa zambeasca, care sa ii mentina in viata.
Acum ce pot sa mai zic? Ce stiu eu? Sunt doar un copil de 16 ani care a incercat sa exprime ce simte si ce reprezinta violenta pentru el  si care mai are multe de invatat dar totusi, pe zi ce trece imi dau seama ca violenta domestica e doar unul din multele lucruri care ne distrug vietile. Imi dau seama ca in fiecare zi zambim tot mai putin, ca fericire exista tot mai putina, si ca in loc sa traim cu adevarat si sa acordam importanta fericirii se intampla exact contrariul si in fiecare zi devin tot mai dezgustata de lumea in care traim…Regret ca traim intr-o societate violenta si ca viitorul ne este nesigur.