Toata viata l-am vazut pe tatal meu preocupat de peste. De peste in general, de pescuit, de crescut pesti exotici, de vandut pesti exotici. Ii place sa-l si manance mai abitir atunci cand este prins de el. De fiecare data cand il vad ca se pregateste de peste ma gandesc ca poate se duce undeva in delta Dunarii, sau pe baltile unde se poate prinde peste mare. Foloseste scule pescuit destul de avansate pentru baltile la care se duce sa pescuiasca. Adica il vezi bibilind la ele, schimband linia unditei de fiecare data, schimband nailonul, setand lansetele, facand monturi, momeli si mamaliga cu arome si te astepti sa se duca sa faca legea de pe malul apei. Dar nu e chiar asa. Merge la peste atat de echipat si atat de pregatit dar se intoarce cu cateva kg de peste dar numai peste mic cat palma.
Dar asta e placerea lui si investeste in pasiunea asta de cand il stiu. Imi amintesc ca am invatat de la el sa pescuiesc pentru prima data, cand nu eram nici macar la gradinita. Pescuiam in Olt cand mergeam in statiunea Caciulata. O poveste foarte faina imi aduc aminte de atunci. Tata imi facuse o undita scurta cu care aruncam la cel mult trei metri de mal. Era facuta dintr-o tulpina uscata de soc pe care o gasise pe malul Oltului. Pluta era improvizata dintr-un dop de pluta, din acelea de se pun la vin. Dar nu cele din plastic, ci cele care se foloseau pe vremuri.
Cu acea undita improvizata ca pentru mine pescuiam la malul raului. Pentru cei care nu stiu, in dreptul statiunii Caciulata Oltul are o adancime mare si o latime a albiei de circa 50 de metri. Eu trebuia sa fiu atent sa nu cad in apa si sa nu incurc oamenii dimprejurul meu. Am amintiri foarte frumoase din acei ani in care mergeam in statiune si pescuiam in Olt. Prindeam oblete dupa oblete si il ofticam pe un nene, pescar localnic care arunca undita la mai putin de un metru de locul in care aruncam si eu. Eu prindeam, el nu. Era o situatie de film comic, dar eu doar ma amuzam de injuraturile pe sub mustata ale pescarului care nu prindea nimic desi eu nu faceam fata situatiei. Nu aruncam bine ca prindeam din nou. Aveam momeala sintetica si nu o pierdeam din ac dupa fiecare aruncare, asa ca aveam activitate continua si cu maximum succes.
Acum in zilele noastre pescuiesc destul de rar in ritm de doua trei iesiri pe an. Nu am scule de pescuit performante pentru ca am ramas nostalgic după pescuitul simplu din copilarie. Nu am incercat niciodata pescuitul la lanseta desi stiu in teorie cum se face. Nu-mi place sa folosesc mamaliga ca momeala ci rame sau viermusi. Chiar si asa, imi place cand il vad pe tata pregatind cu atat de mult exces de zel sculele de pescuit inainte de fiecare iesire, desi stiu ca cel mai probabil se va intoarce cu niste pesti mici.
Pentru cei care vor sa pescuiasca in stil profesionist, exista pagina de internet bibanu.com de unde pot comanda cele mai moderne scule dintr-o gama larga de scule de pescuit.
Dar asta e placerea lui si investeste in pasiunea asta de cand il stiu. Imi amintesc ca am invatat de la el sa pescuiesc pentru prima data, cand nu eram nici macar la gradinita. Pescuiam in Olt cand mergeam in statiunea Caciulata. O poveste foarte faina imi aduc aminte de atunci. Tata imi facuse o undita scurta cu care aruncam la cel mult trei metri de mal. Era facuta dintr-o tulpina uscata de soc pe care o gasise pe malul Oltului. Pluta era improvizata dintr-un dop de pluta, din acelea de se pun la vin. Dar nu cele din plastic, ci cele care se foloseau pe vremuri.
Cu acea undita improvizata ca pentru mine pescuiam la malul raului. Pentru cei care nu stiu, in dreptul statiunii Caciulata Oltul are o adancime mare si o latime a albiei de circa 50 de metri. Eu trebuia sa fiu atent sa nu cad in apa si sa nu incurc oamenii dimprejurul meu. Am amintiri foarte frumoase din acei ani in care mergeam in statiune si pescuiam in Olt. Prindeam oblete dupa oblete si il ofticam pe un nene, pescar localnic care arunca undita la mai putin de un metru de locul in care aruncam si eu. Eu prindeam, el nu. Era o situatie de film comic, dar eu doar ma amuzam de injuraturile pe sub mustata ale pescarului care nu prindea nimic desi eu nu faceam fata situatiei. Nu aruncam bine ca prindeam din nou. Aveam momeala sintetica si nu o pierdeam din ac dupa fiecare aruncare, asa ca aveam activitate continua si cu maximum succes.
Acum in zilele noastre pescuiesc destul de rar in ritm de doua trei iesiri pe an. Nu am scule de pescuit performante pentru ca am ramas nostalgic după pescuitul simplu din copilarie. Nu am incercat niciodata pescuitul la lanseta desi stiu in teorie cum se face. Nu-mi place sa folosesc mamaliga ca momeala ci rame sau viermusi. Chiar si asa, imi place cand il vad pe tata pregatind cu atat de mult exces de zel sculele de pescuit inainte de fiecare iesire, desi stiu ca cel mai probabil se va intoarce cu niste pesti mici.
Pentru cei care vor sa pescuiasca in stil profesionist, exista pagina de internet bibanu.com de unde pot comanda cele mai moderne scule dintr-o gama larga de scule de pescuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postarea comentariilor pe acest blog presupune implicit acceptarea acestor termeni şi condiţii:
* Este interzis furtul nickname-urilor şi semnăturilor altor utilizatori.
* Sunt interzise comentariile care incită la acţiuni ilegale, precum şi cele care conţin ameninţări sau violează viaţa privată.
* Nu sunt permise mesajele cu tentă antisocială, cu caracter xenofob sau rasist, mesajele obscene şi injuriile.»
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor şi îsi asumă consecinţele în cazul unor acţiuni legale.
* Nu sunt acceptate mesajele cu nume Anonim. Daca nu esti utilizator înregistrat, poţi selecta "Nume/Adresa URL"
Autorul acestui blog îşi rezervă dreptul de a şterge comentariile care nu respectă regulile de mai sus.